Kanie Mansion

Singurul arogant de aici sunt eu. și chicotește. Animalele sunt cele mai sincere creaturi. Te cunoaște după câte văd.

Bella îşi dă ochii peste cap şi pune mâinile în sân. Fie. A fost un test. Şi ce dacă? Câinele vede că nu se mai joacă nimeni cu el şi lasă băţul jos, aşezându-se şi el.

Nimica. Ce,cumva îți pare rău că plec? o întreba curios și ridică o sprânceană.

Bella se muşcă de buza inferioară dar încearcă să se menţină la fel. Mh.. Nu. Din cauza familia mea s-a certat. Nu îmi pare. zice şi ridică din umeri.

Dacă tu zici.. și ridică din umeri. Având în vedere că nu îl place ,își bagă mâinile în buzunar și dă să plece.

Câinele scherlăie la băiatul care pleacă. Dar Bella îl mângâie şi îi zice să meargă acasă, la stăpânul lui. Nu l-a luat de la o curte prea depărtată şi deţinătorii lui ştiau că lipseşte. Acum trebuia să meargă înainte. Fusese învăţată să vorbească cu animalele aşa că Robi, câinele, o înţelege şi pleacă. Ea se uită la Allan şi nu mai ştie cum să îl oprească. Îi era greu să îi zică să stea.

Va trebui să treacă peste orgoliu.Mai are cam o oră jumate până pleacă căruța lui Allan.Are timp.Trebuie doar să vrea.

Fata inspiră adânc şi se gândeşte totuşi să mai facă conversaţie, aşa, de amorul artei (vorba profului de TIC). Se duce deci la el, dar nu urcă în căruţă. Şi, ăm, unde o să mergi acum?

Păi mă gândeam să fac o pauză din căutarea unei soți și să mă întorc acasă . Am nevoie de o pauză . îi spune normal și se uită la ea..

Hm? De ce? Credeam că vrei să îţi găseşti rapid una.. zice încet şi îşi pune mâinile la spate, stând curioasă.