Kanie Mansion

Chit ca roseste si ea cand il aude, revine la normal rapid ca sa ii spuna un Multumesc. frumos. Se mai obisnuise acum...nu mai era asa timida. Isi baga deci hainele in geanta si scoate portofelul sa plateasca kimonoul, eventual si o plasa, ca stateau prea umflate hainele in geanta si trebuiau bagate si ale lui.

Cam da,era nevoie de o plasă. Alexander își plătește kimonoul,dar o și ține de mână strâns.

După ce plăteşte şi ea şi ia plasa, bagă toate hainele acolo şi i-o dă să o care lui Alexander, că doar el era băiatul, el se ocupa.

Înafară de controlul gheții,Alexander mai are puterea de a mării și micșora lucruri. Așa că face plasa mică,o leagă de o ață la gât și o ține pe post de colier. Se uită la ea în timp ce se plimba. Cu ce vrei să începem?

Mh, cu tarabele? intreaba uitandu-se imprejur, apoi il priveste si pe el si ii arata de unde sa inceapa.

Iar el dă din cap aprobator. Merge cu ea la cea mai apropriată tarabă. Acolo era un joc japonez cu o pungă de apă și să pescuiești peștișori fără să o spargi.

Michelle se uita la oamenii care jucau deja si priveste pestisorii. Ii placea unul albastrui deschis.

Iar el plătește odată și încearcă să ia acel peștișor,ia văzut privirea ei și da. Iar în cele din urmă îl prinde. Pe ăsta îl vrei?

Ah, da! exclama bucuroasa si se apleaca la el sa vada pestisorul mai de aproape. Este superb! Multumesc!

Iar el zâmbește larg. Mi-e foame. Ce zici să mâncăm niște sushi? Nu am mai mâncat până acum și sunt tare curios cum e...