Kanie Mansion

Shirley merge şi ea să îşi facă un duş după ce pleacă servitorul. Rochia aia îi se părea foarte urâtă. Nu se potrivea deloc cu ea şi îi era frică să nu ia vreo iritaţie pe piele de la material, aşa că se spăla bine.

Eh, erau haine de plimbat, mai lejere. Dar mă rog. Brunetul se îmbracă la loc. Se gândește dacă ea e ok, dar și cine să oună șef cât timp el e plecat.

Ea alesese rochia din plasa aia! Că era o prinţesă! Doar rochii purta! Revenind. După ce îşi face baie, caută printr-un dulap vechi din cameră şi găseşte o altă rochie (wow) mai frumoasă şi largă, cu un decolteu generos (nu ca cea de la Mona). Era şi curată, mirosea bine şi , deci, o îmbracă imediat. Pe cea de la Mona o spală şi o pune la uscat pe geam, prinzând-o cu nişte cleşti. Aştepta să adoarmă lumea.

Iar brunetul stinge lumina din camera lui ca să pară că doarme, dar doar stă la balcon și se gândește. Ceilalți adormiseră în camerele lor.

Cum era destul de târziu şi nu mai aude nici un zgomot, Shirley iese din cameră pe furiş şi coboară afară. Căuta o metodă să plece de acolo cât mai rapid dar căruţele toate erau cu bagaje şi singurul transport disponibil era calul. Cum era disperată să plece, îşi ia inima în dinţi şi urcă pe calul care încă mai avea şaua pusă, se aşează comod şi îl întoarce să iasă din cetate. Se pare că totul mergea bine deocamdată. Se mai uita şi împrejur să nu fie cineva. Cum se vede liberă, cum îi dă bice dar calul, surprins, nu ştie să reacţioneze şi începe să fugă în faţă cu viteză. Shirley trage de funia aia să îl oprească dar nu vrea şi fata începe să ţipe şi se apleacă cu capul şi pieptul de gâtul lui, ţinându-se bine să nu cadă.

Iar Izaya o aude și își cheamă dragonul. Se pune pe el și zboară în direcția ei. Calul iese din cetate și intră în pădure. Coboară jos cu dragonul și oprește calul. Ce naiba faci la ora asta? o întreba calm, dar era deranjat.

Bruneta se dă repede jos de pe cal. Nu mai voia să călărească vreodată. Îi părea bine că a scăpat vie, dar cam rău că a găsit-o el. Plecam acasă. Tu? îi răspunde mai sec, dându-se câţiva paşi în spate.

Și de ce ai face asta? o întreba iritat și ridica o sprânceană. Mda. Degeaba m-am comportat frumos cu ea...

Pentru că nu vreau să stau aici. Eu am fost ţinută în castel tot timpul. Nu îmi place să mă murdăresc, să nu am mereu şerveţele, să mănânc mâncare făcută la foc, să mă împiedic de pietre, să îmi intre insecte zburătoare în faţă şi să nu am un loc călduros şi curat. Asta e viaţa voastră, nu a mea. încearcă să îi explice frumos, ca să nu căşune pe ea. Dacă insişti aşa de tare, vi tu la castel şi mă ceri. Dar nu mă ţi pe mine aici.

Și ce viață e aia când stai doar în patru pereți? o întreba în timp ce ridica ușor tonul. Și degeaba te-aș cere la castel. Că tatăl tău vrea să mă ucidă.