Kanie Mansion

Şi ea se întoarce cu faţa la el, lipindu-şi sânii de spatele lui. Bine. Spune-mi cum erai când erai mic. şi începe să îl mângâie pe gât şi umeri cu ambele mâini.

Și cum fata avea niște sâni măricei, Sora îi simte imediat. C-c-c-ce faci? o întreba în timp ce roșește mai tare la față, dar fără să se miște în spate. Totuși, începe să îi se scoale din pantaloni.

Din pantalonii care nu mai erau, deoarece scriitorul a zis că el s-a dezbrăcat de tot imediat. Păi...Vreau să fiu aproape de tine când îmi povesteşti. îi explică frumos la ureche şi îi presează mai tare. Deci, începi?

Eh, mai uită și omul.  Fie. Am avut o parte de o copilărie normală pe atunci. În sensul că eram la război ca să îi dau tatălui meu și soldaților din bază hrană și apă. Că asta făceau copii pe atunci. Uneori am văzut luptele din depărtare și le comparam cu jocul de șah.. 

Aw, bănuiesc că erai foarte drăgălaş, nu? şi chicoteşte ea, începând să se joacă în părul lui, apoi îl muşcă de ureche.

Și când îl apasă cu sânii pe spate și îl mai și mușcă de ureche, cum să nu îi se facă tare ca piatra? Normal că s-a făcut. Probabil că da. Deși nu mă interesa aspectul pe atunci. zice ușor rușinat de situație.

Mi-ar fi plăcut să te fi văzut când erai mic. spune puţin mai tristă şi coboară cu mâinile pe pieptul lui, mângâindu-l. Mai spune-mi despre copilăria ta. Cum l-ai cunoscut pe rege?

Sper să se oprească doar aici... Ăăă, cu 2-3 ani mai târziu. M-am pierdut în pădure și el ma scos de acolo. Aparent, e cu bătaia de mic. Eu nu prea eram genul . Îmi plăcea mai mult să gândesc și să fac planuri decât să mă bat cu sabia..

Mai pămpălău de fel. Şi când te gândeşti că mi-ai ajuns Sensei.. zice lingându-i lent gâtul şi dă mâinile mai jos, pe burta lui.

Ce să zic. Dar tu cum erai când erai mică? o întreba deja mai înțepat. Da, ia descoperit partea sensibilă.