Kanie Mansion

Iar bebeluşul râde uşor şi prinde cu mâinile lui micuțe şi un deget al mamei.

Lui Shirley deja îi era un drag de moarte de micuţul jucăuş. Marietta era şi ea foarte bucuroasă pentru ei. Pleacă înainte la cetate să se asigure că totul este terminat pentru camera copilului cât mai stăteau regii în spital.

Probabil merită ălea 9 luni de chin nu? Bebeluşul find obosit adoarme în scurt timp.  E o minune de copil.Mersi că l-ai născut. şi o sărută scurt pe buze.

Mersi că mi l-ai oferit. zice şi ea drăgălaş şi trage pătura peste ea. Cred că o să mai trebuiască să mai stai aici...Măcar azi. Pentru a fi siguri că starea mea este bună. spune încet. Era cam bosumflată că voia să meargă la cetate cu cei doi.

 Ok.Nici o problemă. şi îi dă copilul ei.Poate va vrea de mâncare.

Tu du-te şi asigură-te acasă că e totul în siguranţă pentru noul membru al familiei. îi zice blând şi ia copilul. Cu o mână îl ţine să nu se mişte de pe ea şi cu cealaltă îl ia pe soţul ei de mână, strângându-l.

Iar el o sărută scurt pe buze şi o aprobă.Pleacă din cameră şi fuge repede să verifice castelul lor.Hans e cuminte în brațele mamei sale.

Şi trece timpul. Shirley iese din spital, merge cu Hans şi Izaya acasă unde sunt întâmpinaţi de popor cu flori, strigăte, laude, un banchet întreg în cinstea moştenitorului şi toate cele. Primul an a fost foarte obositor pentru cei doi părinţi. Pe cât de cuminte părea Hans, pe atât de tare ţipa când i se punea pata. Ţipa de se auzea în tot castelul şi, deşi erau puse nişte femei să aibă grijă de el seara, cei doi tot se trezeau. Aşa nu prea dormeau seara. Shirley se scula mereu să îl alăpteze dar îl mai punea şi pe Izaya când îi era prea lene, să îi dea cu biberonul. S-au chinuit cu el mult în primul an, învăţându-l să meargă, să vorbească, să facă la oliţă...Iar după, următorul an parcă a fost mai rău. Hans s-a dovedit a fi un copil alergic la foarte multe lucruri: la jumătate din florile din grădina cetăţii, la condimente, la mâncarea condimentată, la brânză şi lactate în general.. De obicei mânca ciorbă strecurată, fără legume sau alte chestii în ea (practic zeamă goală) şi carne. De aceea el nu îşi lua vitaminele din fructe şi legume, deci era sensibil...sistemul lui imunitar era doar slab. Răcea oricând şi strănuta mai ales când ieşea afară. Părinţii au încercat să meargă la vrăjitoare, la prezicătoare, la moaşe, la de toate dar nu aveau ce să îi facă. Trebuia protejat foarte bine şi ieşea afară doar cu o batistă sau o mască la nas şi gură.

Eh. Aşa sunt unii copii când sunt mici.Chiar scriitorul find bolnăvicios când era mic şi la maturitate nu e un fătălău.Revelind.Lui Hans îi plăcea să se uite pe ascuns la cavaleri.Deşi e foarte mic,visează să fie cavaler.Deşi chiar Sora îi e mentor şi învață ca un prinț, nu e aşa pasionat de cărți.Spionul unui regat inamic ia spionat şi dă de veste duşmanului că prințul e bolnăvicios.

Shirley se plimbă pe afară şi îl vede pe micuţul Hans afară, privind cavalerii. Se apropie încetişor, apoi îi pune mâinile pe umeri. Ce face Majestatea Sa? îl întreabă alintându-l, apoi se apleacă puţin la el.