Kanie Mansion

Să zicem. Din cauza ta trăiesc în pace și acum am și o fetiță. Vă iubesc. și o sărută scurt pe buze.

Datorită! îl corectează repede apoi chicoteşte. Auzi...Ţie îţi e dor de fraţii tăi? întreabă curioasă. Se simţea cam rău că i-a despărţit, dar asta e.

Uneori da..Dar ție de surorile tale? o întreba curios din același motiv. E rău că au fugit de ei așa,dar nu era altă cale.

Da... apoi oftează scurt. Se pune cu capul pe umărul lui şi închide ochii.

Dacă îți e somn,poți săștia dormi. îi zice în șoaptă și o ia în brațe.

Cam îmi e.. murmură încet. Se întinde pe canapea cu el şi aţipeşte puţin.

Și aici semănați tu și Akame. Dormiți mult. și chicotește în gândul lui. O ține bine în brațe și o lasă să doarme liniștită.

Probabil o fi şi sentimentul ăla de oboseală după naştere, că acum voia să stea numai în pat, câteva zile, să se recupereze. Totuşi, trebuia să vadă când începe şi sala, să nu lase corpul să-i îmbătrânească aspectul după naştere, cum se mai întâmplă.

Ei, de aici se ocupă ea. El se ocupă doar de alimentație mai mult. Că nu vrea să îi impune ceva ce ar deranja. Chit că ar avea nevoie de sală. Totuși poate aștepta câteva zile până se simte mai bine.

Roşcata aţipeşte vreo oră şi puţin, dar se trezeşte că o aude pe Akame smotocindu-se în pătuţ şi scoţând sunete. Încă nu a început oroarea nopţilor nedormite în care bebeluşul plânge fără motiv, dar e pe aproape. Se freacă la ochi şi se uită spre fetiţă.