Kanie Mansion

Desigur. și exprimă pe un ton calm,planul lui fiind să ii câștige încrederea.

Fata zâmbește. Coasa, pelerina și machiajul ei se evapora. Bine. Atunci hai sa mergem. îi spune și îl lasă pe el sa meargă înainte. De ce ești așa amabil, totuși? Bănuiesc ca nu ai fost mereu așa.

Mi-a fost ucisă fiica și am ucis ca să mă răzbun. Îmi amintești de ea și de-aia sunt așa. se justifică el cât mai realist. Damian se uită atent și nu comentează.

Raven da din cap și continua sa meargă tăcută, pana ce ajung la casa lui. Mersi ca mă lași sa stau aici. Dimineață o sa plec repede. Nu vreau sa deranjez și am și un termen limita de stat aici.

Foarte bine. iar sufletul ii face loc să intre în casă politicos, la prima vedere arată ca orice casă normală, adică nu are nimic special.

Raven intra și se descalta. Dacă îmi arăți camera, cred ca e destul. îi spune apoi, ușor precauta. Nu putea avea totala încredere în cei din iad, deși nici nu îl bănuia pe el de ceva deocamdată.

La colț pe stânga. Eu o să fiu în bucătărie să fumez puțin. Așa că poți să dormi liniștită. spune calm după care pleacă în treaba lui.

Fata merge acolo și închide ușa. Își schimba hainele în pijamale printr-o vraja și se pune în pat. Mă întreb cât mă mai tine Akame aici dacă nimeni nu mă ataca.

Akame mai mult de 2 zile nu se gândea să țină pe cineva ca să nu aibă copii mutații de la expunerea în iad. Dar nu se profesoară vorbim acum. Bărbatul când vede că Raven adoarme și e inconștientă, face pași lenți să nu fie auzit și deschide ușa camerei încet. Are un zâmbet pervers pe față și din pat se ridică niște lanțuri ce ii leagă încheieturile și gleznele.

Raven avea un somn foarte subțire, astfel ca, imediat ce simte ceva atingand-o, se trezește. M-ai mințit! Ce vrei de la mine? spune ușor nervoasa, încercând sa tragă de lanțuri și sa se elibereze.