Kanie Mansion

Bruneta sterge repede lacrimile. Ia-ti pelerina repede. spune alarmata si fuge in camera sa o ia si ea pe a ei. Batranilor nu stia daca sa le spuna sau ce sa le spuna.. Asta era o problema.

Bătrânul era în casă şi se uita cât de grăbiți erau cei doi. Dintr-o dată un soldat bate la uşa cu un portret cu fața bruneților. Părea suspicios. Nu, nu îi cunosc. şi pleacă soldatul.Bella,Eric,nu trebuie să mai plecați. Nu ştiu ce voiau soldații ăia de la voi. Dar voi sunteți oameni de treabă care respectă munca. le zice celor doi pe hol. Hans suspină fericit.  Mersi bunicule! îi zice Hans fericit. Termenul de bunic e un fel de poreclă dată puştiului. Bătrânul era foarte de treabă cu el. Ce mai rămânea din prăjituri,îi dădea şi lui şi da.

Bruneta oftează resemnată şi îl ia în braţe pe Hans. Mulţumim mult. zice fericită şi se pune jos, pe un scaun cu băieţelul în braţe. Se gândea că plece la Zaphine, dar dacă au fost salvaţi, mai au noroc acum şi nu pleacă. Avea să fie şi mai muncitoare de acum încolo, cât mai poate, cât îi permite sarcina.

Cu mare plăcere. şi pleacă şi îi dă băiatului o bucată de plăcintă proaspătă. Că doar e cuminte. O va întreba mai târziu de ce e urmărită . Dar o lasă să îşi retragă sufletul. Hans dă uşor din picioruşe şi mănâncă din plăcintă.

Shirley se calmează şi îl mângâie pe cap pe Hans cât mănâncă. E bine că nu au vrut să cerceteze casa.. zice în şoaptă, mai mult pentru ea.

Da mami. Dar tot va trebui să plecăm... Satul a devenit periculos cu ăștia...Cine știe când o să intre forțat în case... și se plânge Hans după ce termina de mâncat.

Brunetei nu prea îi convenea. Acum cu copilul acesta, trebuia să mănânce mai mult şi să aibă mai mare grijă. Nu putea cutreiera aşa. Rămânea decât să meargă la Zaphina. O să plecăm mâine seară. Astă seară nu e sigur, căci poate mai fac patrulări. Până la prânz ziua următoare ar trebui să fim aproape de castelul prietenei mele. Poate ştie ea ceva de tatăl tău. îi zice încet şi îl sărută pe frunte. Doar pe el şi pe pisică îi mai avea.. Acum hai să pregătim bagajele. E bine să le avem deja făcute în caz în care trebuie să plecăm mai rapid. şi se ridică cu el, luându-l de o mânuţă.

Oke mami. Dar le zicem și bătrânilor? Au fost foarte drăguți cu noi și ar merita să le spunem că plecăm... îi zice cel mic în timp ce își ține mama de mână. Pisica îi urmărea, normal.

Bine. O să vorbesc eu cu ei. Tu du-te sus. zice calmă şi îi dă drumul la mână. Aşteaptă să urce el apoi merge în camera în care erau bătrâneii şi bate politicos. Îmi pare rău, dar noi nu o să mai stăm.. Mâine seară plecăm. Vă mulţumim însă pentru căldură şi ospitalitate. Aţi fost nişte oameni minunaţi. Nu o să uităm asta. zice zâmbind după ce intră şi închide uşa.

Dacă asta e decizia voastră, nu vă putem forța. Știu că sunteți căutați și probabil vă e frică. Am câteva rezerve de pâine și plăcinte. Puteți să luați câte doriți pentru plecarea voastră. le spune bătrânul ușor trist. Da, s-a atașat puțin de ei. Mai ales de micul Hans. Iar Hans e la baie, face baie cu pisica.