Kanie Mansion

Aurora îşi lasă corpul peste al lui, apăsând aşa şi pe erecţia aia pe care o prinde între corpul ei şi al lui. Mâinile le pune pe obrajii lui şi îl sărută mai cu poftă.

O sărută cu aceeași poftă. O scoate din pantaloni. Doar chiloțeii separ vaginul de penis. Te iubesc. îi zice sincer.

Când aude asta e foarte bucuroasă şi opreşte sărutul puţin. Se uită în ochii lui zâmbind larg apoi răspunde de asemenea Şi eu te iubesc...mult.

După se întoarce și el e acum peste. O scapă de toată lenjeria intimă și îi vede vaginul. Voia să intre în ea mult și aproape o face. Dar îl oprește rațiunea.. Îmi pare rău, nu pot. Te iubesc așa de mult încât nu vreau să îți distrug viața. Dacă o facem acum, s-ar putea ca nimeni să nu te mai vrea regină.. și se depărtează puțin de ea, privind-o în ochi.

Rozalia rămâne mască şi cască ochii la el. Nu ştie pe moment ce să zică şi se ridică în coate ca să se apropie de el. Atunci mă iei tu! Oricum nu avem aceeaşi mamă..E posibil! zice hotărâtă dar îşi împreunează picioruşele, că era ruşinată.

Te-aș lua eu. Dar asta m-ar face rege peste cele două regate. Iar mama nu ar fi de acord. Cred că nici mama ta nu ar vrea să te iau eu de soție.. și rămâne așa.

Ba nu! Iei doar partea mea de regat! zice cu ciudă în vorbe dar deja îi dau lacrimile şi se panichează aşa că se ridică repede din pat. Dar lasă.. apoi ia în grabă rochia în braţe să îşi acopere trupul în faţă şi fuge din camera lui înapoi în a ei. Pe drum dă de mama ei care bea nişte ceai şi nu avea somn. Se gândea şi ea la copilaşul din burta ei. Îşi vede fetiţa alergând goală cu lacrimi în ochi şi rămâne mirată. Ce naiba a făcut? apoi se uită în partea opusă şi vede uşa deschisă la Allan. Oftează lung şi merge acolo. Se uită din pragul uşii, apoi intră. Dacă o ai încă sculată şi ea plânge, înţeleg că nu aţi făcut-o. E bine. Oricum sunteţi fraţi. zice indiferentă şi ia lenjeria intimă a lui Aurora de acolo şi pleacă. Noapte bună, Allan. Îi închide uşa la cameră şi merge către camera Aurorei. Acolo rozalia îşi dă seama că uitase de lenjeria intimă dar când o vede pe mama ei cu ele, se ruşinează toată. Însă Zaphine n-avea treabă. Lasă lenjeria pe un scaun şi se pune în pat cu fetiţa ei în braţe. Nu voia să ştie detalii, ci avea o singură întrebare : El a vrut să te oblige sau tu ai vrut să o faceţi şi el a refuzat? iar Aurora se şterge de lacrimi şi stă cuminte sub pătură, în braţele mamei. Eu am vrut şi el a refuzat.. Zaphine zâmbeşte şi o mângâie pe cap, încercând să o adoarmă. Aşa mamă chill să tăt ai.

Lasă că și Allan se simțea foarte prost că a refuzt-o. Dar nu mai e vorba doar de el aici, ci și de ea. O iubește așa de mult pe Aurora încât se gândește ce ar putea pății ea în viitor din cauza lui. Se gândea cum să rezolve cumva asta.... Iar pentru răspuns, va avea nevoie de câteva zile singur . Pentru că s-au încărcat amândoi cu emoții încât de-abia mai gândesc rațional. Allan se îmbracă repede înapoi și revine la somn, dar fără să nu îi curgă câteva lacrimi pe obraz.

Şi se face dimineaţă. Între timp Zaphine plecase de lângă Aurora, pentru că i se făcea foame şi trebuia să mănânce iar fetiţa ei avea nevoie de timp de gândire. Rozalia se trezeşte cu o durere de cap şi se uită în gol. Era parcă secată de viaţă. Dar totuşi se ridică, merge să facă un duş şi după se îmbracă înapoi în hainele ei normale. Ar fi vrut să vorbească cu Allan dar nu ştia ce să îi zică.

Iar Allan era și el la fel de secat. Îi venea să se sinucidă chiar ( Moștenire de la mamă, evident) , dar știe că asta este singura soluție posibilă pt a nu îi face rău ei. Se trezește greu și se îmbracă lent ca un lent, plus că e dezordonat. Voia să meargă să ia masă, dar îi era puțin teamă să dea de aurora.