Kanie Mansion

Rozalia se încruntă şi apasă cu furculiţa pe buzele lui. Şi acum de ce eşti aşa de supărat? Apoi îl priveşte iar în ochi. Parcă o durea inima când îl auzea că spune asta şi când era aşa rece cu ea.

Pentru că te iubesc, dar nu te pot avea. De-aia! ridică ceva tonul la ea. Dar totuși mănâncă înainte. Că deh, stomacul bate depresia.

Perfect. Că dacă nu mânca, îi băga ea pe gât. Asta e, acum.. îi zice cu privirea aplecată şi continuă să îi dea să mănânce.

Dar cum era înfometat, lasă depresia la o parte și se pune în fund. Ia farfuria și furculița și se pune să mănânce.

Aurora e mai fericită acum că îl vede că mănâncă şi îl lasă în pace. Ia farfuria ei care rămăsese pe pat şi o pune pe masă. Nu voia să plece în bucătărie să o ducă, că mai bine stătea cu Allan.

Dar cum brunetul nu prea a adormit( din cauza depresiei, dăh) se pune cu capul la ea pe poală. Dacă nu poate să fie cu ea, măcar să fie foarte apropriați. Ești rea. Mă vezi dârmat și te încăpățânezi să mă ridici.,,

Rozalia îl mângâie cu drag pe cap şi zâmbeşte. E vina mea..Dacă nu veneam aseară la tine, nu se întâmpla asta şi rămâneam prieteni ca până acum. apoi o dă pe lacrimogene şi parcă îi vine să plângă iar. A stricat tot cu sentimentele ei.

De-aia nu e bine ca un băiat și o fată să fie prea apropriați. Că mai devreme sau mai târziu unul din ei va avea sentimente unul pt celălalt. Eh. E și vina mea că am fost curios în noaptea aceea.... și se uită în pat mai trist.

Rozalia era acum într-o dilemă. Nu ştia dacă regretă noaptea aceea sau nu, însă îi părea într-adevăr rău că nu mai e cu Allan ca înainte şi nu o să mai poată fi niciodată. Continuă să îl mângâie şi încearcă să îi aranjeze puţin părul ciufulit. Dormi.

Norocul tău e că îmi e somn. și cască lung de somn, după care închide ochii. De data asta adoarme imediat.