Kanie Mansion

Reuniune de familie frumoasă, eu am plecat. și pocnește din degete și dispare de acolo. Eden o ascultă pe Raven și într-o secundă ajung vechea casă a lui Eden și Julietta, un mediu mult mai plăcut. S-a uitat la Damian, dar va vorbii de el mai încolo.

Oare l-am speriat? se întreabă Hope. Totuşi, nu o bântuie prea mult gândul, că are altă treabă acum. Cât Raven vorbeşte cu părinţii ei, ea merge să reîmprospăteze casa nefolosită, adică să deschidă geamurile, să şteargă praful şi pânzele, toate astea cu magia, normal. Şi dacă ne amintim bine, casa lor nici nu e în oraşul în care se petrece restul acţiunii, ci e undeva departe, parcă chiar în altă ţară, într-un loc foarte liniştit. Julietta face nişte ceai şi se pun toţi la masă după. Am reuşit să ne întoarcem din Rai, antrenamentele noastre şi ale copiilor noştri fiind complete. Nu mai trebuie să nasc şi acum putem locui pe Pământ alături de tine. îi explică Julietta fiicei sale şi soarbe din cană. Mi-aţi dat cea mai bună veste, sincer. spune fetiţa fericită, din tot sufletul. Începe să-i ia la întrebări legate de cum e în Rai, ce au făcut, şi ei de asemenea pe ea.

Mă bucur că ai crescut atât de frumos. Chiar dacă nu am putut sta lângă tine, ai un suflet curat și sincer. începe Eden să o laude, că așa trebuie.

Curat nu prea, dar măcar are capul pe umeri. Totuşi, ea se bucură de lauda părinţilor ei care sunt un grad înalt de îngeri! E mare laudă! Ziua aceea o petrec deci împreună, în casa respectivă şi abia dimineaţa următoare decid detaliile vitale. Eu mai am o lună de şcoală, am un apartament şi conduc o cafenea în oraş acolo, deci ar trebui să facem cumva să ne mutăm. Nu vreau să vă las aici, dar nici să renunţ la ce am acolo. le explică cuminţică. Eu sunt de acord! Vreau să-l văd pe Kaneki-kun, pe restul rudelor şi să vin la absolvirea surorii mele. Trebuie să ne mutăm! sare şi Hope şi îşi ia sora în braţe pe la spate, ca o fată posesivă.

Casa este locul unde se simt toți bine împreună. Dacă vreți să ne mutăm, atunci așa să fie. și le dă vestea bună fetelor.

Fetele zici că au 12 ani la cum se bucură. Se uită una la cealaltă şi se iau de mâini. Noi nu avem lucruri de luat din casa asta, că ne asigurăm totul cu magia, dar măcar să lăsăm frumos aici şi să căutăm pe net o casă. zice Hope entuziasmată şi teleportează un laptop. Sau puteţi veni în apartamentul meu.. Camera lui Raven-san nu e folosită şi Hope doarme cu mine. dar propunerea e refuzată. Camera lui Raven-san e doar a ei. Găsim o soluţie şi pentru apartamentul acela după.

Am putea sta la vechea casă a mamei mele, că e în zonă. propune Eden o soluție rapidă, să nu se complice mult.

Sau așa. Trebuie sa îmi vizitez și bunica! Abia aștept. iar Hope e atât de entuziasmata încât ii teleporteaza pe toți în orașul respectiv. Doar ca nu știe unde e casa aceea, deci nu ii poate duce acolo.

Ne putem plimba până acolo că nu e departe. Plus că vreau să văd și orașul. spune Eden bine dispus. Observă că orașul e mult mai înalt în clădiri și e mai dezvoltat ca înainte. Asta până când un monstru de nisip se plimbă printre clădiri ce fuge de Damian și alți eroi. Semn că argintiul face treabă și nu merge la altele. Bănuiesc că e ceva obișnuit să înțeleg.

E dimineață. Poate curvele dorm sau sunt la cursuri.. Dar ziua e lungă. Da.. Nu au mai fost de mult incidente dezastruoase pe aici, dar cate unii se mai găsesc sa creadă ca ne bat. zice Raven și își ia sora de mana în timp ce se plimba cu părinții. Nu considera ca e nevoie de ea pentru acel monstru și nici nu voia sa își lase familia pentru asa ceva.