Kanie Mansion

Bruneta mai merge niste metrii cat merge si opreste la poalele unui munte si reuseste sa ascunda caruta si intra inapoi inauntru.Esti bine? il intreaba pe Hans si deschide lada in care era ascuns cu pisica.

Da. Dar mi-e tare frică. spune el temător la ce a pățit. Nici nu mai avea lacirimi pt a plânge. Săracul..

Shirley oftează şi îl ia în braţe, mângâindu-l protectiv. Am scăpat de ei. Nu îţi fă griji. şi îl sărută pe căpuşor apoi pune pătura peste ei, să nu le fie frig. Noroc că trăsura avea şi geamuri, deci nu era aşa ''dezgolită'', să intre ploaia sau vântul, deşi nici nu era prea cald în ea.

Mda.. Dar o să vină din nou...Mi-e dor de tati. El ne apăra de toți... și se plânge cel mic și cu multă dreptate. Pisica încă dormea liniștită. Nici nu bănuia ce s-a întâmplat. Iar Izaya se bate cu câțiva soldați ce voiau să intre în regat.

Sinceră să fiu, mai bine stăteam închişi într-o încăpere în regat decât să cutreierăm pe aici, expuşi la pericol.. zice şi ea plângându-se. Dar acum nu se mai puteau întoarce. Poate era bine să meargă în chirie într-un sat depărtat şi sărăcăcios, nu prea important. Ea muncea să plătească chiria şi nu mai erau aşa uşor găsiţi.

Se prea poate și asta. Muntele are câteva sătucuri mici unde se intră mai greu din cauza alunecărilor de teren. Iar Hans deja strănută de câteva ori . Iar la apucat alergia.

Bruneta oftează lung. N-are ce să îi facă decât să îl ţină în braţe şi să spere că îi trece repede. Mai bine alergie decât răceală, oricum. Îl înfăşoară într-o pătură separată şi îl ţine în continuare în braţe, fără să mai spună ceva.

Într-adevăr. Îi venea să plângă şi să meargă înapoi la mama ei şi la soţul ei, dar încerca să se abţină şi să fie puternică pentru copilul ei. Mângâie şi pisica drăgăstos, că era un ghemotoc drăgălaş care voia iubire şi care oferea iubire...n-avea cum să nu o adore.

Pisica mieune drăgăstos. Aproape ajung la un sat ascuns de munte. Avea o populație relativ ok. Nici prea plin, nici gol. Copilul se calmează.