Kanie Mansion

Când ajung, Shirley se ridică, opreşte căruţa undeva în mijlocul oraşului şi ia punguţa cu bănuţi de aur dată de Marietta. Îl ia pe Hans de mână şi îi pune şi lui o mini-pelerină neagră ca a ei, cu gluga pe cap. Nu te las singur aici. O să vedem dacă ne primeşte cineva. E mai sigur într-o casă. îi zice calmă şi iese cu el. Centrul oraşului nu prea era centru, doar că era un spaţiu gol, prăfuit, fără iarbă că mereu umblau oamenii pe acolo şi cu nişte băncuţe rupte. Era un sat sărăcăcios tipic. Pe o bancă erau trei băbuţe şi merge uşor la ele, cu Hans de mână. Săru'mâna. Mă scuzaţi. Primiţi chiriaşi? iar bătrânele încep să se uite ciudat la ea şi bruneta se panichează. Am rămas pe drumuri cu copilul meu şi tot ce avem este o punguţă cu galbeni. Pentru restul aş putea muncii. bătrâna din mijloc începe să se uite mai atent la ea şi la copil, era puţin intrigată. Shirley făcea şi nişte teatru aici, genul ăla de fată săracă, părăsită de iubit şi lăsată cu un copil, fără alte rude.

Şi spre norocul ei,bătrâna spune.Spre norocul tău,cred că poți face ceva. Soțul meu deține o brutărie şi vrea să aibă un ucenic, că ne-au plecat copii din sat şi nu mai vor să facă treaba grea. şi zice ultima propoziție ca un fel de critică. Hans e cuminte. Aştepta ce va zice mama lui.

Bruneta măreşte ochii şi zâmbeşte. Da! Sunt dispusă să fac asta. zice mai fericită şi îi întinde şi punguţa cu galbeni. Aceasta ar fi trebuit să îi asigure următoarele 2-3 luni acolo pe gratis.

După arată brunetei cu mâna unde e brutăria. În interior mai are câteva camere mai sărăcăcioase şi o baie mică. Există un depozit pt materiile prime ( gen făină) , bucătăria unde se fac produsele şi magazinul în sine care e la intrare.

Mulţumim! zice ea fericită şi face o plecăciune. Merge în trăsură să ia bagajele şi pisica, apoi le duce înauntru, într-o cameră care nu părea ocupată. Cu trăsura trebuia să se gândească ce să facă, că doar spionii ştiau cum arată, cel mai probabil, dacă au mai rămas în viaţă. Se gândea să o vopsească ca să nu distrugă, totuşi, că poate îi mai era de folos.

Ori poate să o acopere cu un cearceaf. Hans merge cu pisica în cameră să se uite. Şi cum pisica e pisică,sinte şoarecii de prin casă şi se duce la vânat. Că deh, mâncare şi protecția lui Hans.

Şi să stea mereu acoperită? Mai bine o vopsea să ştie că nu o mai recunosc ăia dacă vin să cerceteze satul. În fine, Shirley pune lenjeria pe pat şi coşul cu mâncare pe o măsuţă, deschide geamul să se aerisească şi lasă gluga de la pelerină jos. Spera să nu îi recunoască cineva. Se duce la Hans şi se pune pe ciuci, privindu-l. Dacă întreabă cineva, te cheamă Eric şi eşti fiul unei servitoare simple pe nume Bella, adică eu, da? Nu trebuie să ne recunoască şi nici să ne ştie numele adevărate. O să stăm aici până când auzim că războiul este terminat. îi explică calmă.

Bruneta tresare şi se ridică repede. Mângâie pisica şi i-o dă lui Hans în braţe. Să fi cuminte până vin. apoi îl sărută pe frunte şi pleacă către proprietar. Da, domnule? făcând o plecăciune.

Nu e nevoie să fi așa manierată. Am auzit tot de la soția mea. Ai mai lucrat în bucătărie înainte? o întreba normal. Iar Hans stă cuminte în camera lui și se joacă cu pisica. Da, mare noroc e pisica asta. Că era chiar trist ca micuțul băiețel să fie așa singur într-o cameră goală.