Kanie Mansion

Totuşi! Ai auzit cum e Zaphine...Acum îţi poartă şi copilul. Cum vrei să accept eu că într-o seară eşti în pat la ea şi în alta în pat la mine? îl întreabă supărată şi îi dă mâinile de pe faţa ei.

Ăăăă, cine a zis că voi face așa? îi spune ridicând o sprânceană.

Nimeni. Ştiu eu. O cunosc pe ea. O să te vrea...Şi o să te vrea des. se plânge în continuare, aplecând iar capul, fiind cu ochii în lacrimi. De când ne-am cunoscut şi până la prima sarcină ne-a fost aşa de greu...Acum că eram şi noi bine, dăm de asta.

Crezi că voi face cum zice ea? Te înșeli dragă. Nu voi fi sclavul ei. comentează ușor răutăcios, dar serios.

E şi ea soţia ta...Nu o poţi lăsa chiar aşa. murmură pe un ton gelos şi îşi pune mâinile pe burtă. Se bucura că avea doi copii, ambii mai mari ca cel al Zaphinei.

E adevărat că nu trebuie să mă comport ca un nesimțit. O respect și cam atât. Tu vei fi mereu o prioritate. îi spune serios.

Până la urmă ridică privirea la el şi schiţează un zâmbet. Promiţi? îl întreabă încet şi se şterge de lacrimi.

Da. îi spune brunetul serios și o privește doar în ochi.

Până la urmă inspiră adânc şi se linişteşte. Bine.. apoi îl îmbrăţişează tare.

Iar brunetul o strânge în brațe, după începe să o sărute.