Kanie Mansion

Iar pisica încearcă normal să scape. Dar vede că e aproape imposibil și cedează. Dar dă ușor cu lăbuțele pe sânii ei. Credea că sunt mingi. Izaya dă acuma cu catapultele către ăia. Le aruncă fulgere și mingi de foc. După ce obosește se duce la cortul lui și primește un nou porumbel. Scrie ce se petrece și îl trimite repede.

Shirley o ţine bine şi o strânge în braţe, ca să stea cuminte. Parcă se mai relaxa şi ea aşa. Se gândea că e un semn de sus şi că trebuie să aibă în continuare speranţă.

Iar pisica se face cuminte și stă moale. Mieune drăguț că îi e cam foame. Că de-aia a și venit aici. Între timp, ajunge și porumbelul cu mesajul lui Izaya în care scrie că totul e bine până acum.

Porumbelul se aşează pe pervazul camerei brunetei şi când bate cu ciocul în geam, fata tresare. Merge repede, îl ia, îl mângâie şi scoate scrisoarea, citind-o. Ah, Doamne ajută! Mulţumesc! spune fericită, strângând scrisoarea în braţe. Şi cum era ea într-o dispoziţie foarte bună acum, merge să le aducă ambelor animale de mâncare.

Iar pisicuța cu porumbelul stau cuminți la locul lor. Între timp, Izaya nu e cuminte. A luat o secure uriașă și dă în soldații inamici ca în tobe. Da, era pe modul sadic. Avea o sete mare de sânge și tăia în ei ca prin brânză. Regele inamic se sperie și se apără. Voia să se retragă pentru ziua de azi. Unde ești tu rege? Nu ai vrut tu război? spune Izaya ce râde sadic. Și cum stau aproape de un râu, armata lui Izaya îi împinge pe inamici înspre țărm. Era o zonă foarte umedă . Iar după soldații lui Izaya se retrag. Face chidorii ce lovește pământul. Și cum apa e un conductor electric, soldații inamici se electrocutează. Ce faceți mă? Vă prăjiți? le spune brunetul sadic ce râde încontinu de ei. Da, voia să îi prăjească în electricitate.

Ce bine că nu vedea Shirley asta...altfel îi era frică de el. Ea stătea liniştită în lumea ei şi se bucura de scrisoare şi de compania animalelor. Parcă era Albă ca Zăpada acum.

Iar soldații inamici reușesc să scape. Se retrag pt ziua de azi. Porumbelul ciugulește mâncarea lui și așteaptă noi ordine, asta dacă sunt. În timp ce pisicuța neagră mănâncă satisfăcută mâncarea ei. Dacă veneau copilașii, erau și piticii. Daaar vin și ei să stea cu sora lor. Alături de animăluțe.

Păi Shirley nu mai voia să-i scrie nimic brunetului. Era doar fericită că el e bine. După ce termină de mâncat îi face un ''culcuş'' din crenguţe la pervaz că poate se pune acolo când vrea, dacă vrea. Să îl trimită acum înapoi era periculos aşa că voia să îl mai ţină până mâine. După asta începe să mângâie pisica cu drag şi să vorbească cu fraţii ei.

Ei bine, după vreo două luni Izaya reușește să câștige războiul. Ia tăiat capul regelui advers și le-a transmis mesajul: Pace sau vă cucerim regatul. Iar la modul de a lupta a demonstrat că putea să facă asta. Semnează un armistițiu cu noul lor rege. Acum se întoarce înspre casă. Era cam obosit. Dar a meritat.

Shirley continuase să îşi trimită scrisori cu Izaya, doar că mai rare, adică o dată la două-trei zile pentru că porumbeii mai erau şi omorâţi sau el nu avea timp să scrie sau ea nu ştia ce să-i scrie. Oricum, se instalase o monotonie aşa în regat. Se mai aduceau veşti din război o dată pe săptămână în ziar şi Shirley mereu îl lua să îl citească, dar în rest era pace şi linişte. Ea îl aştepta mereu cu sufletul la gură acasă, însă acum că a aflat că s-a terminat războiul, chiar că era bucuroasă şi poporul aştepta armata cu flori şi un covor roşu la intrarea în cetate.